Minute…secunde


E momentul sa ne asezam la o cana de vorba calda cu lamaie. Deschizi pachetul si extragi un pliculet cu subiectul pe care il vei citii in randurile ce urmeaza. Pui ibricul la fiert si citesti ingredientele : idei, minute, secunde, ganduri si pareri. Mod de preparare : pune totul intr-o cana, adauga apa fiarta si amesteca sigur pe tine !

Vine toamna ! O stim cu totii…doamna aia eleganta care se imbraca in frunze, si-n vant, e o tipa cam rece pentru gustul meu…dar hai…fie. Am citit acum cateva zile ceva despre „a te bucura de fiecare moment”. Gandeste-te ca viata e limitata, secundele trec, minutele si ele, apoi orele, zilele, vin saptamanile, uite cum se duc lunile si in final anii. Uite ce usor a fost sa descriu ce usor se duce. Cand a fost ultima oara cand te-ai oprit pe alee, toamna si ai dat cu sutu-n frunzele cazute, sau te-ai aruncat intr-o gramada de err…de frunze evident. Si ce daca e frig ? E ceva diferit de toate celelalte anotimpuri… da …chiar …ce fac celelalte doamne ? Pai cam asa, ele nu prea muncesc, stau mai mult in vacanta, dar intotdeauna una din ele vine la serviciu. Ganditi-va la ele ca 4 sefe de birou care fac treaba in felul lor. Una vine si pune hartiile in dreapta ca sa aiba mai mult loc pe birou in stanga, alta vine si le pune pe scaun ca sa aiba biroul gol, alta vine si le pune in cos ca nu are nevoie de hartogarie, ultima vine si le ia din cos si le pune in partea stanga ca acolo stau ele. Deci primavara vine si matura ce lasa nesimtita aia de iarna. Numai mocirla si zapada, ce-ti trebuie domne ? Vara vine si continua ce a facut primavara, ca deh…e o fata ok si face lucrurile bine dar parca nu la intensitatea necesara, asta e, toti sunt incepatori intr-o prima faza. Toamna vine si schimba ce a facut vara ca e mai frumos rustic, vara aia habar n-are de stil sau moda. Iarna vine ofticata si da cu alb peste tot ce s-a intamplat, un inceput nou e mai usor.

Tu te schimbi in functie de anotimp ? Da …nu …poate …un pic ? of …

Priveste ! mai e jumate de cana, hai termin-o ca face bine pe frigul asta.

Ramanem tot pe notiunea de minute si secunde. Daca le-am transpune in sentimente, in fapte bune, in ganduri…cat ar insemna ele ? Un „te iubesc” costa 1 secunda, o gluma costa cateva minute, un compliment, cateva secunde , o bere cu baietii , cateva ore, o melodie, cateva minute, o injuratura, cateva secunde. Te-ai gandit vreodata cate minute si secunde ai irosit, cate ai folosit si cate iti mai raman ? Cum le-ai folosi ? De cate ori ai admirat luna si nu ai facut o remarca de genu „hehe…ie-te luna” … si ai incercat sa te bucuri de moment ? Multi sau toti nu facem asta, sau o facem prea rar din pacate, dar poate asa e viata, asa trebuie sa fie. Se zice ca ce e mult strica, asa e … deci poate toti facem de fapt ce trebuie. Gata am terminat ! papa

Reclame

Manual de instructiune


Atentie !  : Acest post poate fi acuzat de ego-centricitate, ceea ce nu este intentia mea, daca intr-adevar vei face aceasta observatie nu te mai obosii sa citesti.

Hey ! Hai sa vorbim putin despre gemeni. Se spune ca au mai multe personalitati, se spune ca atunci cand esti cu un geaman esti de fapt cu mai multi tipi in acelasi timp. Cei mai multi privesc acest aspect ca ceva rau, dar hai sa analizam putin situatia. Si eu, geaman fidel de meserie implinesc acest aspect. Deci printr-o generalitate inseamna ca sunt mai multi Vic… Sincer cred ca oricine are in el mai multe „versiuni” al eu-lui fiecaruia. Fiecare azi simte dorinta sa poarte blugi, maine short, poimaine pantaloni de stofa si apoi iarasi blugi. Un exemplu abstract desigur, dar e adevarat. La unele persoane chestia asta e mai pronuntata decat la altii. Poftele zilnice de caracter variaza la fel ca si culorile unui cameleon, pornind de la preferinte muzicale, continuand pana la haine si la persoanele cu care-ti petreci timpul, locuri prin care te invarti etc. Si eu am aceste dorinte. Astazi poate te sun sa te invit la o bere pe Motoare, spre seara poate bem un ceai la Rendez-vous, maine vrei sa iesi la un baschet ? si poate spre dupa-amiaza mergem

cu chitarile in parcul Izvor sau la o narghilea in Valea Regilor.  Un dinamism reusit pe care oricine ar trebui sa-l incerce. Deci trecand in revista tipurile mele de Vic avem un Vic ganditor, un Vic rebel, un Vic tandru, un Vic care adora sa fie elegant, un Vic care adora sa-si puna lantz si bratara de piele si sa poarte un tricou cu Kurt Cobain s.a. .

Ideea de a avea toate aceste stiluri si personalitati si a le imbina intr-un mare „tot” care se numeste comportament e intr-adevar ceva greu de obtinut in asa fel incat totul sa mearga in favoarea ta. Nu neg ca am trecut prin perioade de dificultate cand un fel de a fi de-al meu intra in conflict cu altul obtinandu-se un MARE „nimic”. Incet incet iti dai seama cum stau lucrurile si incepi sa imbini armonios felul rebel cu felul calm.

Totusi problemele nu sunt complet rezolvate caci vei intra in conflict cu persoanele care te stiu intr-un

anume fel si tot asa, la fel ca in orice lucru din viata, cand rezolvi ceva apar probleme noi ca sa ai intotdeauna ceva de facut, vezi doamne sa nu te plictisesti sau cine stie ce…

Cei care te stiu foarte bine te accepta oricum, iti observa schimbarile si le adauga la acea imagine generala pe care o au in mintea lor.

Si in ciuda tuturor caracterelor care fac parte la randul lor din caracterul tau -al’ mai mare- ca niste subcategorii, chiar si persoana care este un mozaic de indivizi acolo inauntrul are o linie comuna. In termeni mai accesibili : „cum e el de obicei” . De fapt aceasta trasatura este id-ul pe care il percepem de la cei din jur.  Ceea ce in concluzie rezulta ca multitudinea de trasaturi reprezinta ceva bun, doar daca si „cum e el de obicei” e ceva bun.

Recitind tot ce am scris imi dau seama ca subiectul poate fi foarte dezbatut pro sau contra foarte usor. In orice caz asta e parerea mea, ca a fi capabil sa fi si rebel, si cuminte, sa fi realist, matur si imatur uneori este cea mai marfa chestie din comportamentul unui om, iar asta nu e ceva ce am invatat de demult, ci recent.

Baby won’t u dance with me into the night ? :p


Haha o chestie mai diferita ( nu…nu o sa incep sa pun clipuri pe blog, si chiar daca as pune numai clipuri ce te ataci ? e blogu meu …vrei sa ne batem ? ). Asta e o piesa care pe cat de ciudata pe-atat de bine suna. Your lips shine like Paris
Mon amour
A toi toujours
Ma chérie
But your tears bring a little London for me
Berlin can never be so cold as you reach

Baby,won’t you dance with me to the night
to the serious moonlight
Brighter than the stars above you shine
And the loving feels alright

Give me the moment that the world won’t need
Ce soir
Tu es a moi
Ma chéri
But your tears ain’t no strangers for me
Morning can never be so cold s you leave

Baby,won’t you dance with me to the night
to the serious moonlight
Brighter than the stars above you shine
And the loving feels alright

(3x)
Dance with me to the night
to the serious moonlight
Brighter than the stars above you shine
And the loving feels alright

Won’t you run away…
Won’t you run away…
Won´t you…run away

Cei de-aici si cei din alta parte


In curand voi pleca in Londra. Dap, voi lasa in urma mea Bucurestiul si voi vedea alta lume si alte locuri. Sunt foarte entuziasmat, visul meu era sa ajung la Londra si iata ! se implineste repede. Luni…pa ! Dai cu cafeaua dimineata la 5, dai cu bagajele, dai cu aeroportul si dai cu avionu si poc sunt acolo. O sa-mi fac un jurnal de bord cu toata excursia si il voi posta pe-aici ca sa imi impartasesc experienta mea londoneza.

Experienta de a calatorii si in alte tari te influenteaza relativ mult. Asta am aflat pe propria piele. E a 2-a oara cand plec din tara, prima oara a fost o excursie in Viena la un concert Bon Jovi ( \m/ ), a fost o experienta super tare, mai ales ca a fost cu o persoana f speciala. Voi vorbi si despre asta alta data. Aici e rubrica gresita. Vezi cum se poarta ceilalti oameni care nu s-au dezvoltat sub aceleasi principii, care nu au beneficiat de aceleasi conditii, de aceeasi cultura. Insusi aerul strain te loveste in fatza cand te dai jos din avion, si apoi primii pasi ii simti ca si cum i-ai face pe luna nu tot pe acelasi pamant doar ca la cateva mii de km distanta de locurile prin care te-ai invartit o gramada de timp.

Apoi, dupa ce trec prin Londra, fac o escala si la Paris. Nici Tour Eiffel nu va scapa ! Voi interactiona si cu francezii care sunt o mentalitate diferita de noi si de londonezi evident. Vor fi o gramada de experiente si intamplari de impartasit, de-abia astept sa le traiesc la maxim, sa ma distrez, sa observ si sa invat despre aceste locuri.

Concluzie : distractie multa !!

My feather (trad: pana mea)


Si uite-le ! Traduse, manca-le-ar tata ca toti le folosim mai mult sau mai putin !

Ce puii mei? – What my chickens?

Du-te-n pisicii ma-tii – Go into your mother’s cats

Ce pusca mea? – What my gun?

Pana mea – My feather

Ce basca mea? – What my hat?

Ceapa ma-tii (una mai moldovenaesca asa) – your mother’s onions

E cu capu! – He is with his head

Da-te-n sange – Go into blood

Nu ma freca la icre – Don’t rub my fish eggs

Ce faci ma? uite frec menta – Rubbing the mint

Ma doare la basca/cot/c*r – My hat hurts, my elbow hurts, my butt hurts

Sa moara vecinii mei – So my neighbours shall die

Plimba ursul – Go walk the bear

Ma doare-n paispe’ – It hurts in my fourteen

Ganduri finalizate prin taste


Primul pas, poate cel mai important lucru din orice. Gandeste-te ! Orice are un inceput, o propozitie, un gand, un fapt, un sentiment, un succes, un insucces, o viata. Asa si blog-ul meu. Acestea sunt gandurile mele despre totul si nimic, despre ce inseamna viata, despre aceasta lume privita prin ochii mei.

Scrisul relaxeaza, aceasta este o certitudine, pentru mine cel putin. Cand sunt ingandurat, tulburat sau pur si simplu melancolic le pun sub forma unor idei care chiar daca nu reprezinta ceea ce de fapt am in minte imi alimenteaza subiectul abordat. E de incercat, asa am ajuns si eu la concluzia ca a scrie atunci cand simti o presiune interioara te elibereaza ca o oala sub presiune. Sunt probabil unul din putinii care tin un jurnal, si nu o fac doar pentru ca e mishto frate sa ai un jurnal, pentru unii chiar nu este o idee atat de tare ci doar un subiect de haz. Nu, eu tin acest mic compendiu al interiorului strict din necesitatea de a-mi exprima ideile si trairile intr-un mod cat mai liber, fara a-mi pasa de parerea celui care imi sta in fata. De multe ori acea parere este un criteriu care-ti controleaza ce-ti iese pe gura, desi sunt multi care sustin vehement ca spun totul verde-n fata, toata lumea isi trece cuvintele prin acest filtru, chiar daca o fac inconstient.

M-am hotarat sa fac acest blog pana la urma sa zicem din aceeasi necesitate, doar ca este o abordare mai publica. Ideea mi-a venit citind blog-urile altora care chiar au ceva sa spuna despre orice subiect si este cu adevarat un act cultural, moral, o exprimare libera ca un strigat intr-o multime, ceva noncomformist, ceva care mi se potriveste si mie. Printre aceste blog-uri, cel care m-a impresionat cel mai mult a fost cel al Andreei ( hey 🙂 cu aceasta ocazie, vezi? ai fani …hehe ).

Este o certitudine ca voi bea multe cafele in timp ce ma voi ocupa de acest mic colt al meu.