Exemplu de El si Ea


Exista momente in viata care sunt prea frumoase sa nu fie marcate intr-un anume fel. Unele trebuiesc marcate in mai multe feluri, fie prin poze, fie prin video, fie prin muzica, fie prin cuvant, fie prin gand, fie prin tot ce am spus plus alte cateva feluri ce nu ma trag de maneca mintii acum. Unul din aceste momente cu siguranta este punctul acela de pe firul vietii fiecaruia (sau majoritatii) cand alegi sa te intregesti ca persoana alaturi de jumatatea ce te-a calcat in autobuz pe picior si s-a decis ca esti alesul ei. Nunta, formalitate pentru unii, vis pentru altii, normalitate pentru majoritatea, este unul din momentele pe care ti le doresti sa le ai in minte pentru totdeauna, este una din cele mai mari decizii ale vietii tale, daca nu chiar cea mai mare. Si-atunci, fie ca te cheama Mircea, fie ca te cheama Valentina, te uiti adanc in ochii celuilalt si nu vezi doar o persoana, nu vezi doar o idila de scurta (sau medie, uneori lunga) durata ci vezi mai mult. Probabil ca in acea secunda cand privirea unui el fulgera prin ochii unei ea intr-un mod inconstient isi vad viitorul impreuna. Se vad iubindu-se, alergand prin ploaie, trantind farfurii in bucatarie de nervi ca celalalt a uitat sa faca ceva, se vad alaturi de copii, ducandu-i la scoala, dandu-le sfaturi despre baieti sau fete dupa caz, se vad batrani, zambind pe sub ochelari in cele doua fotolii preferate din sufragerie, trecuti de ani, abordand o culoare de par mai carunta, si cateva riduri pe la coltul ochilor. Poate ca-si vad toate aceste lucruri intr-o milisecunda inconstienta unul altuia in ochi. Totul se creaza instantaneu si trece direct adanc undeva in suflet fara ca noi sau ei sa stim.

Voiam sa va spun o poveste, caci tot este tarziu in noapte si poate multi n-au somn. O poveste despre luna noiembrie, o luna care aduce frig si vreme urata, dar care pentru o zi a fost mai insorita decat cele mai calde zile din vara. Un frumos moment la care am avut parte de primul rand, numai bun de a vedea totul in amanunt. Cavaler de onoare…la nunta celui mai bun prieten al meu. Probabil ca nu as fi primit acest titlu daca nu acum foarte mult timp, undeva aproximativ 10 ani, nu te-as fi batut la fotbal in fata blocului, nu ne-am fi tachinat unul pe altul pentru ca aveam o problema existentiala, iar cartierul parca nu era destul de mare pentru amandoi. Mai apoi dadeam ture aceluiasi cartier noapte tarziu spunandu-ti cum nu stiu ce tipa imi da de furca si iti ceream sfaturi care defapt erau doar legaturi puse incet incet una peste alta menite sa te transforme intr-un veritabil frate. Fast forward, cand treceai prin momente mai putin fericite din motive create de acele fiinte atat de complicate pe care le numim simplu fete, si nu-ti gaseai locul, incercam sa lupt eu pentru tine sa fac ceva sa te vad fericit caci eu imi gasisem locul alaturi de diverse perechi pe care credeam eu ca le voi vedea intr-o rochie de mireasa, dar eram prea mic si prost atunci. Si intr-un final, iata-te ! Victorios. Ai reusit sa-ti gasesti ce-ti doreai cel mai mult. Fiecare om in parte isi doreste ceva pana la urma, unele lucruri sunt mai marete, altele stupide, altele cu importanta prea mica pentru a fi mentionate. Important este sa lupti spre ce-ti doresti si sa reusesti sa strangi acel lucru in brate, iar tu ai castigat din punctul asta de vedere.

Din acel moment, povestea ei si povestea lui devin una singura pe care o vor continua amandoi, singurul fel de carte ce se scrie cu doua stilouri in acelasi timp. Atunci tot ce a trecut prin ochii celor doi la primele momente impreuna incepe sa se materializeze din ceva secret si mai presus de intelegere in ceva real ce curge asemeni unui rau prin munti intalnind obstacole pe care le ocoleste sau isi creaza drum prin ele pentru a ajunge la acea mare insorita.

A fost un spectacol reusit, la care s-au vandut toate biletele, un spectacol care a rezonat pe fetele tuturor invitatilor manifestandu-se in zambete, rasete si sentimente. Un spectacol pe care l-ati jucat absolut genial, incepatori fiind, in care ati reusit sa explicati acel sentiment ce va leaga prin toate privirile aruncate celuilalt, prin saruturile copilaresti si prin tot ceea ce inseamna a iubi. Un spectacol la care nu am putut sa fac nimic altceva decat sa bat din palme extaziat in timp ce toata lumea in jurul meu cerea bis.

Ceea ce ma bucura cel mai mult este ca ai reusit sa-ti gasesti acea piesa de puzzle pe care numai tu stiai cum sa o gasesti pentru a implini imaginea finala care iata, ia forma unui mare zambet chiar pe fata ta. Be happy Mircea…it’s how you were ment to be !

… Si asteapta-ma 🙂  inca ma plimb cu diverse autobuze asteptand sa calc pe cineva cu ochi frumosi pe picior si sa ma faca un dobitoc. Asa a fost tot timpul intre noi, ne intreceam care sa ajunga la urmatorul nivel…

Casa de piatra Mircea & Vali ! I love you both !

Reclame